Preotul Constantin Necula scrie, in „Provocarile strazii. Mic catehism vorbit”, despre dilema pe care o au multe dintre femeile credincioase din ziua de astazi care recurg la machiaj.
”Ganditi-va la machiaj din punct de vedere teologic. Omul, fiind chipul slavei lui Dumnezeu, orice adaos sau scadere din el duce la o demonetizare a lui, ca persoana. Se pierde prosopon-ul (gr. Chipul), persoana, ceva din indentitate. Ma gandesc la o imagine pe care o am de cand eram mic, la Brasov, cand deasupra scenei de la teatrul de papusi erau doua masti: una care rade, alta care plange. E cea mai buna icoana pe care o am asupra persoanei din teologia bizantina. (…) La tanticile machiate, problema se pune invers. Pe masura ce vor sa se individualizeze, fara indoiala ca… se individualizeaza, nu mai seamana cu nimic! Uneori nu mai seamana chiar cu nimic omenesc. Observati, exista un continut telogic al machiajului. Pe de alta parte, exista o doza de bun simt, peste care daca se trece, este lezata inclusiv frumusetea feminina; in fond, o fata care se machiaza recunoaste… ce? De ce se machiaza? Ca sa arate mai frumoasa. Deci in esenta, fara machiaj e urata, e o urmare a unui complex. Iar cum complexele au la baza pacate, trebuie sa caute ce anume este pacat in ea, incat sa aiba nevoie de adjuvantul acesta, pentru a merge mai departe. (…) Pe mine ma deranjeaza cand, pentru machiaj, fetele sunt scoase afara din Biserica. Domnisoarelor si doamnelor care va machiati, nu exista anatema pentru machiaj! Cine va spune ca nu aveti ce cauta in Biserica, pentru ca va machiati, acela greseste. Acela nu are ce cauta in Biserica, pentru ca nu a inteles ca si machiatii se pot mantui. Cu o singura conditie: sa se demachieze la timp”, a spus parintele, potrivit ganduridinierusalim.com
