„Cu mult timp in urma, am crezut ca chirurgia pe creier este splendida – ca reprezinta cel mai rafinat mod de a folosi atat mainile cat si creierul, de a combina arta cu stiinta. Am crezut ca neurochirurgii – pentru ca manevreaza creierul, baza miraculoasa a tot ceea ce gandim si simtim – trebuie sa fie extraordinar de intelepti si ca inteleg sensul vietii. Cand eram tanar pur si simplu am acceptat faptul ca materia fizica a creierului produce ganduri constiente si sentimente.
Am crezut ca creierul e ceva ce poate fi explicat si inteles.
Pe masura ce am imbatranit, am ajuns in schimb sa realizez ca nu am nici macar cea mai mica idee despre felul in care materia fizica da nastere constiintei, gandirii si simtirii.
Si acest simplu fapt m-a umplut de o crescanda senzatie de minunare.
Dar am inceput si sa fiu deranjat de stiinta faptului ca creierul meu e un organ care imbatraneste, exact ca restul organelor din corpul meu.
Cunostiintele mele in domeniul neurostiintelor ma lipsesc de consolarea credintei in orice fel de viata dupa moarte si in restaurarea a ceea ce am pierdut pe masura ce creierul meu dispare odata cu varsta. stiu ca unii neurochirurgi cred intr-un suflet si in viata dupa moarte, dar asta mie imi pare a fi aceeasi disonanta cognitiva intalnita la cei care stiu ca sunt pe moarte dar totusi spera ca vor trai.
Oricum, am ajuns la o anumita consolare in faptul ca propria mea natura, „Eul” meu – acest sine constient fragil, cel care scrie aceste randuri si care pare ca navigheaza atat de nesigur la suprafata unei mari electrochimice insondabile in care se scufunda in fiecare noapte cand eu dorm, produsul a milioane nenumarate de ani de evolutie – este un mister la fel de mare ca universul insusi.
Am invatat ca manevrarea creierului nu te invata nimic – nimic altceva decat sa fii consternat de fragilitatea ratiunii umane si a vietii.
Imi voi sfarsi cariera nu neaparat deziluzionat dar, intr-un fel, dezamagit. Am invatat mult mai mult despre cat de supus greselii sunt eu si despre cat de nerafinata poate fi chirurgia (desi e atat de des necesara), decat despre cum functioneaza cu adevarat creierul”, spune Doctorul Henry Marsh, unul dintre cei mai cunoscuti chirurgi englezi.
