Corpul nostru este un mecanism chimic perfect, care accepta orice hrana ii este oferita. Mai reactioneaza din cand in cand cu violenta, prin voma sau diaree, ceea ce inseamna ca ii este afectata perfectiunea.
Ce face organismul nostru cu hrana pe care i-o oferim?
O parte se transforma in grasimi, pentru vremuri „grele”, o alta parte intretine arderea in „cuptoarele” nenumaratelor celule ale organimsului.
Daca energia oferita nu este de ajuns, corpul va cere mai mult, cu insistenta, astfel incat va urma o vizita prin frigider.
Cand intregul „combustibil” oferit se epuizeaza, urmeaza dereglari si apoi moartea.
Dar acestea pot aparea si atunci cand organismul nostru este alimentat cu un combustibil nepotrivit.
Putem asemana sistemul digestiv cu o rafinarie, in care se fabrica propriul combustibil si se produce energie din materia prima care este furnizata: proteine, grasimi, carbohidrati, vitamine si minerale.
Alimentele naturale sunt absorbite si utile, altele (cele prelucrate) sunt inutile si chiar daunatoare.
Foarte des, sistemul nostru digestiv trebuie sa accepte o varietate inspaimantatoare de alimente, de bauturi, de alcool, de cofeina, de nicotina, ca sa nu mai vorbim despre medicamente, mai ales cele care sunt prevazute pentru o proasta functionare digestiva (care este de cele mai multe ori imaginara sau fals sugerata de reclamele la medicamente).
Atunci cand „travaliul” chimic este anormal, ca urmare a absorbtiei de hrana care fermeteaza sau putrezeste, produsii rezultati au o actiune agresiva asupra peretelui delicat al intestinului subtire, care incearca sa se debaraseze rapid de ei (spasme, diaree, voma, constipatie).
Putem spune, astfel, ca intestinul subtire este prima linie de aparare, combatand neajunsurile pe care le cream la nivelul organismului prin ingerarea unor substante nenaturale si nocive.
O absorbtie repetata a acestor otravuri va determina intotdeauna inflamarea si distrugerea unei cantitati importante de de celule, moment in care materiile toxice ajung in sange.
Fara a intra in detalii legate de felul in care actioneaza enzimele digestiv si fermentii, din gura sau din stomac, putem spune ca atunci cand alimentele sunt ingerate se pun doua probleme importante: a calitatii si a cantitatii.
Daca a fost inghitita o cantitate prea mare de hrana, inseamna ca organismul trebuie sa asimileze mai mult, pentru ca intestinul subtire nu detine un mecanism de reglare si spune „Stop!”. Rezultatul? Obezitate si boala acuta sau cronica, in functie de perioada de timp in care agresam organismul.
In ceea ce priveste calitatea, s-a constat ca regimul cu o hrana unica la fiecare masa usureaza considerabil digestia, mai ales in cazul persoanelor bolnave.
Desi nutritionistii recomanda un meniu variat, mono-dieta se practica dintotdeauna cu bune rezultate pentru sanatate.
Mucoasa intestinala nu face decat sa absoarba particulele de alimente, pe masura ce acestea ii sunt oferite. Fiecare perisor intestinal contine doua feluri de vase: sanguine si limfatice. Cele limfatice sunt responsabile de drumul normal al limfocitelor, celulele care transporta hrana necesara tesuturilor organismului.
In timpul digestiei, o mare cantitate de limfocite ajunge in vasele limfatice. Natura, in imensa ei intelepciune, a asezat langa intestinul subtire cel mai important organ pentru producerea limfocitelor si anume splina, a carei principala functie este sa trimita „armate” intregi de limfocite in intestin, dupa fiecare absorbtie de hrana.
In cursa lor prin canalele limfatice, aceste limfocite se incarca cu aminoacizi, produsi prin digerarea proteinelor, apoi sunt indreptate catre vena cava inferioara, exact in locul in care se intalnesc cu secretia glandei tiroide, pentru a primi iodul care permite dezvoltarea si reproducerea celulelor.
Apoi, limfocitele circula prin vasele limfatice sau prin cele sanguine si, atunci cand imprejurarile o cer, trec prin tesuturi, pentru a se indrepta catre un punct al organismului in care prezenta lor este necesara.
Dupa ce si-au realizat misiunea si au aprovizionat celulele, limfocitele se intorc in splina, unde fie sunt dezintegrate, fie sunt trimise din nou in intestin pentru un nou ciclul.
Exista doua etape in viata noastra in care prezenta limfocitelor este necesara in cantitate mult mai mare: cresterea si convalescenta. Pentru crestere, organismul a prevazut un „ajutor” si anume timusul, care se atrofiaza dupa adolescenta.
Pentru convalescenta, limfocitele au o aptitudine speciala de a repara stricaciunile, de aceea este indicat sa le usuram misiunea, fara a le incarca prea mult.
In timpul digestiei, carbohidratii sunt redusi la glucoza simpla, care este absorbita de vasele mucoasei intestinale si dusa direct in muschi. Grasimile sunt si el combustibil si ard intr-un mediu carbo-hidratat. La fel ca si mineralele sau vitaminele, sunt elemente indispensabile vietii.
Felul in care ne simtim, faptul ca avem sau nu chef de anumite activitati, acestea depind de felul in care se realizeaza „arderile” organismului.
Bucuria de a trai depinde de o digestie sanatoasa, in timp ce o digestie proasta duce la scepticism, ganduri negre, depresie.
Un organism eliberat de incarcatura toxinelor inseamna o schimbare aproape magica a starii psihice si emotionale. Aceasta este o reprezentare „plastica” a ceea ce se intampla in organism atunci cand mancam, in care am pus accentul pe rolul mucoasei intestinale, a carei vitalitate ne asigura o buna stare de sanatate, care nu poate fi obtinuta decat printr-o dozare a cantitatii si calitatii hranei.
Desigur, procesele sunt mult mai complexe, dar ne putem forma o imagine, iar articolul de fata este o pledoarie pentru a alege alimentatia simpla, naturala, neprelucrata.
Producatorii de medicamente par a fi obsedati de sistemul digestiv, rafturile farmaciilor sunt pline de pilule si prafuri chimice, alopate.
Cum ar fi sa recurgem o medicina dietetica, in loc sa absorbim compusi chimici anorganici, in conditiile in care aceleasi substante pot fi obtinute organic, plecand de la produse alimentare naturale?. Raspunsul il putem da fiecare dintre noi, pentru ca starea de sanatate este o alegere personala.
Sursa: Secretele
