Sistemul limfatic este parte a sistemului circulator, care cuprinde o retea de vase limfatice care transporta un lichid clar numit limfa (latina: apa) directional spre inima. Spre deosebire de sistemul cardiovascular sistemul limfatic nu este un sistem inchis.
Sistemul circulator uman proceseaza o medie de 20 de litri de sange pe zi prin filtrare capilara, prin care se elimina plasma, ramanand celulele sanguine. Aproximativ 17 litri din plasma filtrata sunt reabsorbiti direct in vasele de sange, in timp ce restul de 3 litri raman in lichidul interstitial. Una dintre principalele functii ale sistemului limfatic este de a asigura o cale alternativa pentru ca acesti 3 litri in plus pe zi sa revina in sange.
Cealalta functie principala este aceea de aparare a sistemului imunitar. Limfa este foarte asemanatoare cu plasma sanguina insa contine limfocite si alte celule albe. Ea contine, de asemenea, produse reziduale si resturi de celule impreuna cu bacterii si proteine. Organele asociate compuse din tesut limfoid sunt locurile de productie ale limfocitelor. Limfocitele sunt concentrate in ganglionii limfatici.
Splina si timusul sunt, de asemenea, organe limfoide ale sistemului imunitar. Amigdalele sunt organe limfoide, care sunt de asemenea asociate cu sistemul digestiv. tesuturile limfoide contin limfocite si, de asemenea, alte tipuri de celule pentru sprijin. De asemenea, sistemul include toate structurile dedicate circulatiei si producerii de limfocite (componenta celulara principala a limfei), care include, de asemenea, maduva osoasa, si tesutul limfoid asociat cu sistemul digestiv.
Sangele nu vine in contact direct cu celulele si tesuturile parenchimatoase din organism, ci mai degraba constituentii sangelui mai intai parasesc vasele microvasculare de schimb pentru a deveni fluid interstitial, care apoi vine in contact cu celulele parenchimatoase ale corpului. Limfa este lichidul care se formeaza atunci cand fluidul interstitial intra in vasele limfatice initiale ale sistemului limfatic. Limfa este apoi deplasata de-a lungul retelei de vase limfatice fie prin contractiile intrinseci ale pasajelor limfatice, fie prin compresia extrinseca a vaselor limfatice datorita fortelor externe exercitate de tesuturi (de exemplu, contractiile muschilor scheletici), sau prin intermediul inimilor limfatice in cazul unor animale, arata suntcemananclimfa.
Organizarea ganglionilor limfatici si a drenajului urmeaza organizarea corpului in regiuni interne si externe; prin urmare, drenajul limfatic al capului, membrelor si peretilor cavitatii corpului urmeaza un traseu extern, iar drenajul limfatic al toracelui, abdomenului, precum si al cavitatilor pelviene urmeaza un traseu intern
in cele din urma, vasele limfatice se golesc in conductele limfatice, care se varsa intr-una dintre cele doua vene subclaviculare, aproape de jonctiunea lor cu venele jugulare interne. Sistemul limfatic consta din organele limfatice, o retea de transport alcatuita din vasele limfatice si din limfa circulanta. tesutul limfoid tertiar contine de obicei mult mai putine limfocite si isi asuma un rol imunitar doar atunci cand a interactionat cu antigeni care au avut ca rezultat inflamatia. El realizeaza acest lucru importand limfocitele din sange si limfa.
Timusul si maduva osoasa constituie principalele organe limfoide implicate in producerea si selectia clonala precoce a tesuturilor de limfocite. Maduva osoasa e responsabila de crearea ambelor tipuri de celule T precum si de productia si maturizarea celulelor B. De la nivelul maduvei osoase, celulele B se alatura imediat sistemului sangvin si merg spre organe limfoide secundare in cautarea agentilor patogeni. Celulele T, pe de alta parte, merg de la maduva osoasa catre timus, unde se pot dezvolta mai departe. Celulele T mature se alatura celulelor B in cautarea agentilor patogeni. Restul de 95% din celulele T incep un proces de apoptoza (moarte celulara programata). Organele limfoide primare sau centrale genereaza limfocite din celulele progenitoare imature. Organele limfoide secundare sau periferice care includ nodulii limfatici si splina, contin limfocite mature naive si initiaza un raspuns imun adaptativ.
Organele limfoide periferice sunt locurile de activare a limfocitelor de catre antigen. Activarea conduce la expansiune clonala si maturizarea afinitatii. Limfocitele mature recircula intre sange si organele limfoide periferice pana cand isi intalnesc antigenul specific. tesutul limfoid secundar ofera mediul pentru ca moleculele native, alterate sau straine (antigene), sa interactioneze cu limfocitele. Sunt exemplificate de nodulii limfatici si foliculii limfoizi din amigdale, placile Peyer, splina, polipi nazali, tegument, etc care sunt asociate cu mucoasa-tesut limfoid asociat (MALT).
In peretele gastrointestinal, apendicele are o mucoasa asemanatoare cu cea a colonului, insa aici este puternic infiltrat cu limfocite. Timusul este un organ limfatic primar si este locul celulelor T, limfocitele sistemului imun adaptativ. Splina sintetizeaza anticorpii in pulpa sa alba si indeparteaza bacteriile acoperite de anticorpi si celulele sangvine acoperite de anticorpi pe calea circulatiei sangvine si a nodulilor limfatici. Splina este un centru de activitate a sistemului fagocitic mononuclear si poate fi considerata echivalentul unui ganglion limfatic mare, deoarece absenta sa predispune la anumite infectii.
La fel ca si timusul, splina are doar vase limfatice eferente. Atat artera gastrica scurta cat si artera splenica o iriga cu sange. Pana in luna a cincea de dezvoltare prenatala, splina creaza celule rosii sangvine. Dupa nastere maduva osoasa ramane singura responsabila de hematopoeza. Ca un organ limfatic major si avand un rol central in sistemul reticuloendotelial, splina pastreaza capacitatea de a produce limfocite. Splina stocheaza celule rosii sangvine si limfocite. Ea poate stoca suficiente celule rosii sangvine pentru a ajuta in cazul unei urgente.
In orice moment pot fi stocate pana la 25% din limfocite. Un nodul limfatic prezentand vase limfatice aferente si eferente Un ganglion limfatic este o colectie organizata de tesut limfatic, prin care limfa trece pe traseul sau inapoi in sange. Ganglionii limfatici sunt localizati la anumite intervale de-a lungul sistemului limfatic. Cateva vase limfatice aferente aduc limfa, care patrunde prin substanta nodulilor limfatici, si este apoi drenata printr-un vas limfatic eferent. Sunt intre cinci si sase sute de ganglioni limfatici in corpul uman, dintre care multi sunt grupati in clustere in diferite regiuni, precum in zona axilara sau abdominala.
Corpul unui nodul limfatic consta din foliculi limfoizi aflati in partea exterioara denumita cortex. Partea interioara a nodulului este denumita maduva, si este inconjurata de cortex pe toata suprafata, cu exceptia unei portiuni denumita hil. Hil-ul se prezinta ca o adancitura pe suprafata ganglionului limfatic, facand ca ganglionul limfatic – sferic de felul lui – sa aiba forma bobului de fasole sau ovoida. Vasul limfatic eferent porneste direct din nodulul limfatic de aici.
Arterele si venele care iriga nodulul limfatic cu sange intra si ies la nivelul hilului. Exista o zona la nivelul ganglionului limfatic, denumita paracortex, care inconjoara imediat maduva. Spre deosebire de cortex, care contine in principal celule T imature sau timocite, paracortexul contine un amestec de celule T mature si imature. Limfocitele intra in ganglionul limfatic prin venule endoteliale inalt specializate, care se gasesc in paracortex. Un folicul limfatic este o colectie densa de limfocite, numarul, marimea si configuratia acestora modificandu-se in concordanta cu starea functionala a ganglionului limfatic.
De exemplu, foliculii se extind semnificativ cand intalnesc un antigen strain. Selectia celulelor B, de asemenea numite limfocite B, apare in centrul germinal al ganglionului limfatic. Ganglionii limfatici sunt in mod particular mai numerosi in mediastin in torace, gat, pelvis, axila (sub brat), regiunea inghinala si in asociere cu vasele sangvine ale intestinelor. CITESTE MAI MULT IN PAGINA URMATOARE>>>>>
