9. Academia Romana face apel la clasa politica din Romania sa fie la inaltimea misiunii sale, mai ales in anul Centenarului. Clasa politica nu are voie sa se joace cu principii sacrosante sau sa deschida o cutie a Pandorei pe care, mai tarziu, nu o va putea inchide nimeni. Nu totul este de vanzare, nu orice se poate negocia, nu orice se poate justifica prin jocuri politice sau politicianiste. in anul Centenarului, aceste chestiuni sunt si vor fi si mai sensibile. Iar responsabilitea clasei politice, a intelectualilor publici, a jurnalistilor – trebuie sa fie la cote maxime. Iliberalismul si iredentismul nu trebuie sa aiba nicio sansa in Romania sau in Uniunea Europeana. Raspunsul Romaniei si al Europei la iliberalism trebuie sa se manifeste prin mai multa Uniune Europeana. Nu trebuie admisa in niciun caz o pactizare cu iliberalismul, indiferent de directia din care vine.
10. Academia Romana nazuieste si va face tot ce ii este in putinta ca anul Centenarului sa nu devina nici prilej de vrajba, nici prilej de tensiuni etnice. Cel mai clar semn al reconcilierii romano-maghiare adevarate, nu formale, ar fi o sarbatorire comuna, la cel mai inalt nivel politic si dipomatic – Bucuresti-Budapesta – a Centenarului romanesc. Suntem constienti insa ca nu ne putem bucura cu totii la fel in 2018. Dar bucuria unora si tristetile altora nu trebui transformate in instrumente de lupta politica. Este vorba, in primul rand, despre respect reciproc.
Marele istoric Nicolae Iorga a stiut asta cel mai bine atunci cand scria, in anii interbelici: „Din suflet compatimim pe unguri, ale caror calitati de rasa suntem in stare a le pretui, pentru cumplita nenorocire la care i-au adus defecte tot atat de insemnate si neputinta de a se conduce in momente de criza. si, oricat ar fi fost de firesc ca la Bucuresti sa se faca demonstratie pentru triumful final al unei ostiri asa de incercate, care e cea mai mare iubire si mandrie a noastra, n-a stat in intentia noastra sa ofensam suferinta. (…). si am dori ca prin aceasta sa fim si provocatorii acelui reviriment in spirite, care ar reda operei comune a civilizatiei moderne pe un popor maghiar rationabil, fara nimic din acel imperialism coplesitor pentru altii, care exclude pana acum pe unguri de la orice colaboratie folositoare”.
