In inimile lor, oamenii au simtit intotdeauna ca valul ce acopera viitorul ajunge sa fie uneori foarte transparent, astfel incat evenimentele ce urmeaza sa se produca devin mai mult niste umbre abia intrezarite. De ce cred cu tenacitate oamenii acest lucru, ramane un mister in sine.
Aceasta credinta a fost baza existentei a mii de generatii de prooroci. Cel mai adesea ei nu erau decat niste simpli escroci si in acest caz singurul lor echipament necesar a fost o roba, un turban si o aversiune imensa fata de munca fizica. Dar au existat totusi unii, desi foarte rar, care au avut intr-adevar puterea de a se juca cu lucrul pe care noi il numim Timp.
Conceptia despre un timp unic, absolut, aflat intr-o spirala continua catre viitor si venind dinspre trecut – a fost subiectul a numeroase asalturi pe parcursul acestui secol. Aceasta viziune nu mai are acum nici pe departe un caracter atat de categoric.
Albert Einstein, cel care a sugerat presedintelui Roosevelt ideea ca realizarea unei bombe atomice ar putea fi pusa in practica, a redus timpul la conditia unei dimensiuni. Fizicienii de atunci presupuneau timid ca timpul nu poate fi absolut si ca exista mai multe varietati ale sale.
In acelasi timp a aparut o alta idee stranie, rasarita ca o vedenie din adancul infinitului. Cel responsabil pentru aceasta farama de magie este J. W. Dunne, un inginer militar englez. El sugera, si isi sustinea aceasta idee cu o serie de fapte, ca fiecare om viseaza uneori evenimente ce urmeaza sa se desfasoare ulterior. Metoda sa de a-si organiza dovezile poate ca este originala, dar conceptul de baza privind puterea de precognitie a visurilor este la fel de stravechi ca si rasa umana. Mai tarziu, Dunne si-a dezvoltat ideea ca intr-o veritabila filozofie.
Fiind inginer, el folosea diagrame pentru a explica dimensiunile timpului. Unii au considerat filosofia sa usor de inteles; altora insa li s-a parut absolut incomprehensibila. Am inclus in acest capitol si un rezumat al ideilor si cercetarilor sale.
Acest capitol abunda si in multe alte povestiri, in afara celor despre lumea viselor. Un numar de relatari ne indica in mod clar faptul ca oamenii experimenteaza timpul altfel decat cu ajutorul ceasului. Uneori acest fenomen exceptional se petrece in lumea viselor, alteori in cea mai obisnuita stare de veghe.
In legatura cu profetii autentici, am fost foarte selectiv in alegeri, luandu-l in considerare in primul rand pe Nostradamus. El s-a impus fiind de departe cel mai autentic si mai profund. In cazul celor mai multi dintre profeti, relatarile lor despre viitor sunt vagi, fiind lipsite de detalii specifice, sau prevazand certitudini absolute ca „razboaie si zvonuri de razboi”.
