O noua epidemie ucigatoare care va afecta omenirea va porni de la un virus cu ARN, inzestrat cu o mare plasticitate genetica si contagios prin transmitere respiratorie, de origine zoonotica, se arata intr-o analiza realizata de medicul Jean-Claude Manuguerra, directorul celulei de interventie biologica de urgenta de la Institutul Pasteur din Paris, potrivit mediafax.ro.
Acelasi medic francez este, totodata, presedintele comitetului de coordonare a retelei mondiale de alerta si de actiune in cazul izbucnirii unei epidemii pe Terra, relateaza lefigaro.fr.
Bolile infectioase au insotit in mod constant evolutia speciei umane, afirma cercetatorul francez. Numeroase boli au influentat si uneori chiar modelat de o maniera importanta dinamica evolutiva a populatiilor umane pe parcursul mileniilor. Aici pot fi citati cei 50 de milioane de morti asociati cu pandemia de gripa spaniola din 1918-1919 si ingrozitoarele epidemii de ciuma neagra, care au decimat aproximativ 25% din populatia Frantei in secolul al XIV-lea. Rujeola si malaria ucid in continuare milioane de copii in fiecare an pe plan mondial.
De la sfarsitul secolului al XIX-lea, au fost facute eforturi extraordinare pentru a lupta impotriva agentilor infectiosi, cu un succes spectaculos in tarile occidentale. Dezvoltarea conditiilor de igiena, campaniile de vaccinare, folosirea pe scara larga a insecticidelor, apoi a antibioticelor au condus la o diminuare fenomenala a procentului detinut de bolile infectioase in totalul indicilor de morbiditate si de mortalitate. In anii 1950-1960, opinia larg raspandita in tarile occidentale era aceea ca maladiile infectioase vor fi mai bine stapanite si ca aceste boli nu vor mai reprezenta o prioritate a guvernelor. Succesul obtinut de eradicarea variolei, in 1977, a intarit aceasta idee, afirma expertii francezi.
De atunci, situatia s-a schimbat. Numeroase maladii infectioase noi au aparut (SIDA, cauzata de HIV – virusul imunodeficientei umane, febra Ebola), altele au reaparut in regiuni in care fusesera eradicate sau stapanite (tuberculoza, holera), iar altele si-au largit distributia geografica de o maniera spectaculoasa (virusul West Nile). In paralel cu aceasta emergenta reala, asistam la o agravare cauzata de rezistenta multor bacterii si paraziti la agentii antimicrobieni.
Pentru a intelege mai bine aceste tendinte globale, Kate E. Jones si colegii sai au studiat 335 de evenimente de emergenta (a unor maladii infectioase, n.r.) din 1940 pana in 2004. Surprinzator, emergentele virale au fost minoritare, intrucat ele detin doar un sfert din totalul bolilor infectioase aparute in perioada specificata. Predominanta bacteriilor rezulta din aparitia rezistentei la agentii antimicrobieni. In randul celor 84 de evenimente de emergenta virala la oameni se gasesc cazurile de emergenta reale, a caror prezenta rezulta in general dintr-o transmisie intre specii. Din aceste 84 de emergente, 11 corespund virusurilor cu ADN (4 familii), 9 virusurilor intermediare ADN (familia HIV si familia virusului hepatitei B) si 64 virusurilor cu ARN (13 familii).
Numarul acestor evenimente de emergenta nu reflecta neaparat importanta acestora pentru sanatatea publica. Astfel, familia HIV se claseaza pe locul al cincilea, cu 7 evenimente, dintre care 2 majore, corespunzand emergentei virusurilor HIV-1 si HIV-2. In ceea ce priveste familiile virusurilor febrei galbene si chikungunya, care grupeaza in principal virusuri transmise de artropode, ele au produs 38 de evenimente virale, reprezentand aproape jumatate din totalul cazurilor analizate.
Analiza factorilor non-virusologici i-a ajutat pe cercetatorii francezi sa descopere faptul ca 11 categorii de factori majori sunt asociati cu 82% din emergentele virale la om. Pe primul loc se afla schimbarile produse in exploatarea terenurilor (despaduririle, de exemplu), cu aproape un sfert din totalul evenimentelor. Urmeaza schimbarile din industria agroalimentara (13%), calatoriile si schimburile internationale (11%), schimburile din industria sanatatii (10%) si schimbarea sensibilitatii omului la infectie (10%).
Plasticitatea genetica virala este determinanta pentru trecerea infectiei de la o specie animala la o alta si la om in special. Prin rata lor intrinseca de mutatie care este foarte ridicata, virusurile cu ARN genereaza foarte prompt o descendenta heterogena genetic. Existenta lor permite virusului, fie inainte de trecerea de la o specie la alta, fie dupa aceasta trecere, sa dispuna de o mare diversitate de posibilitati si de caractere genetice, care ii pot fi extrem de utile in cazul unei schimbari de mediu. Selectia genelor mutante permite virusului sa isi continue adaptarea in organismul noii gazde si sa isi creasca „vitalitatea”. In acest fel virusurile devin mai „competitive”, in special in ceea ce priveste transmiterea interumana. Pe langa aceste mutatii, schimburile de fragmente sau de gene intregi reprezinta si ele motoare puternice ale variatiilor genetice.
Agentii care pot sa infecteze mai mult de o specie sunt omniprezenti. Aproape 61% dintre patogenii umani sunt agenti de zoonoze, dintre care aproape 72% sunt asociati faunei salbatice.
Emergentele reprezinta rezultatul unui ansamblu complex de factori combinati si situati pe esaloane diverse: de la nivel molecular la cel al modificarilor ecologice si cele societale. Emergentele reale sunt cele mai de temut.
Se poate deci alcatui un portret-robot al urmatorului patogen emergent capabil sa declanseze urmatoarea mare epidemie in secolul al XXI-lea? Pornind de la constatarile enuntate mai sus, ar putea fi vorba de un virus cu ARN, inzestrat cu o mare plasticitate genetica si contagios prin transmitere respiratorie, de origine zoonotica. Acesta isi va indeplini trecerea la om de mai multe ori, fiindu-i suficient un singur succes, obtinut intr-o regiune in care s-au produs mari schimbari in privinta utilizarii terenurilor, si care va fi fost initial amplificat la om fara ca acest fapt sa ajunga la cunostinta autoritatilor sanitare, in sanul unui megalopolis.
