In iarna anului 1963, parintele Arsenie Papacioc se afla inchis ca detinut politic in inchisoarea de la Aiud, unde comandant era colonelul Gheorghe Craciun. A trait atunci o experienta pe care nu si-o putea explica. „Ce minune mai mare decat ca sunt in viata?“, spunea adeseori duhovnicul.
Sorin Alpetri, ucenic al parintelui Arsenie Papacioc, a relatat in cartea sa „Intre timp si vesnicie – Viata parintelui Arsenie Papacioc“, publicata la Editura Accent Print (2014), incercarile la care a fost supus de-a lungul vietii duhovnicul caruia i-a fost mai drag decat orice iubirea pentru aproape, asa cum arata cuvantul Domnului. Considerat element periculos pentru credinta sa nestramutata in Dumnezeu, parintele Papacioc era tot timpul propus pentru izolare: ba pentru ca nu-si incheiase nasturii la haina (trei zile izolare), ba pentru ca a fost gasit culcat cu un picior in pat (10 zile de izolare), sau chiar dormind rezemat de lateralele patului (10 zile de izolare), sau pentru ca facea propaganda religioasa in celula (tot 10 zile). „Au incercat foarte mult sa ma distruga. Ma bagau la racitor cu zilele. Mi s-au intamplat lucruri extraordinare acolo. Era asa o suferinta si o durere ca nici nu te mai gandeai ca o sa scapi viu“, marturisea parintele.
La 24 decembrie 1963, in ajunul Craciunului, parintele Arsenie Papacioc a primit 10 zile de izolare cu regim sever. Avea vina ca vorbea asa tare despre Dumnezeu incat se auzea perfect pe coridor si in celulele vecine. Afara era un ger napraznic, iar dupa trei zile, parintele era asa de slabit incat n-a mai rezistat si s-a asezat pe jos, pe cimentul rece al celulei, ceea ce insemna moarte sigura. „Ajunsesem la un asa moment ca asteptam sa vad cum imi iese sufletul din trup. Eram constient pana in ultima clipa. Atunci s-a intamplat ceva ce nu poate fi spus in cuvinte“, istorisea parintele. A simtit cum „Cineva“ l-a tras de picioar si i-a spus: „Scoala-te, Arsenie, daca vrei sa nu mori! Aici nu se doarme! Vremea ta inca nu a venit“. Cu un efort supraomenesc, parintele s-a urcat pe marginea tinetei, singurul obiect de „mobilier“ al celulei de pedeapsa, si a ramas asa in intuneric, rabdand soarta.
sursa: adevarul.ro
