Charlie Hebdo lua apararea romanilor in septembrie 2012, care au fost pusi la zid spunandu-se despre ei ca sunt hoti. In acel articole se insista asupra caracterului rasial pe care il aveau notele lui Manuel Valls.
„(…) pe vremuri, banditul care fura portofelul unei femei la metrou era numit hot. Daca mergem mai departe, un om care abuza o femeie era numit violator. Astazi, hotul de buzunare este in primul rand un roman sau, daca vreti precizie, un rom, inainte de a fi un hot de buzunare! A cunoaste natura delictului este la fel de important precum cunoasterea nationalitatii infractorului. Bineinteles… cu conditia ca infractorul sa fie de alta nationalitate”, scriau jurnalistii de la Charlie Hebdo in 2012.
„Nu ni se va spune niciodata de un hot ca este breton chiar daca s-a nascut in Brest, ca traieste in Saint-Renan si ca a furat din Lanildut. Nu se va spune niciodata de un violator ca este francez, nu este o informatie de interes. In schimb, daca presupusul criminal este moldovean, senegalez sau eschimos, vom fi informati imediat.
Chiar daca statisticile privind etnia sunt interzise in Franta, toata lumea stie – citind Le Parisien – ca delincventa in randul romanilor care locuiesc in Franta a crescut cu 69% in doi ani potrivit cifrelor furnizate de Politie”, mai noteaza jurnalistii care il citeaza pe Manuel Valls cu fraza: „Delincventa romana este o realitatea care nu poate fi negata”.
Ar fi grotesc sa negam „o realitate”… dar mergand mai departe… ce inseamna aceasta informatie primordiala? Daca stim ca printre delincventi se afla din ce in ce mai multi romani… la ce ne ajuta asta? Ne ajuta sa rezolvam problema infractionalitatii in randul romanilor? Si cum vom face asta? Vom dezvolta produse speciale care vor respinge romanii? Ne vom inchide granitele?
Legitimand publicarea cifrelor in ceea ce priveste delincventa in randul romanilor din Franta… Manuel Valls nu are senzatia ca face un lucru grav.
