Un grup de studenti de la Universitatea din Leicester a analizat posibilitatea ca Arca lui Noe sa fi gazduit toate speciile de animale cunoscute si sa fi ramas la suprafata apei si sa incerce sa rezolve, astfel numeroasele controverse aparute de-a lungul timpului, relateaza Daily Mail.
Astfel, presupusele dimensiuni ale corabiei, care sunt specificate exact in Biblie, si numarul urias de specii de animale au generat multe semne de intrebare, scepticii intrebandu-se daca nava ar fi putut sa gazduiasca atat de multe vietati si daca ar fi putut sa pluteasca.
Arca trebuia sa masoare trei sute de coti in lungime, cincizeci de coti latime si treizeci de coti inaltime, adica 158.7m X 26.45 m X 15.87 m, daca ne bazam pe cotul regal egiptean, care masura 52.9 centrimetri, sau 137.16 m X 22.86 m X 13.71 m, in cazul in care luam in considerare cotul obisnuit, de 45.7 centimetri. In ambele situatii, corabia lui Noe ar fi fost cea mai lunga nava construita vreodata.
Studentii si-au bazat calculele pe o carte scrisa de apologetii crestini John C. Whitcomb si Henry M. Morris, The Genesis Flood: The Biblical Record and Its Scientific Implications, tradusa Potopul din Geneza, in care cei doi autori sustineau ca Noe ar fi trebuit sa salveze doar aproximativ 35.000 de exemplare de vertebrate pentru a repopula planeta. Whitcomb si Morris se bazau pe o analiza a biologului Ernst Mayr, care estima ca numarul speciilor de vertebrate ar ajunge la 17.600, desi, in prezent cunoastem peste 50.000 – dupa unele surse, mai mult de 60.000 – de specii. „Nu am incercat sa dovedim ca versiunea din Biblie ar fi adevarata, ci ca, teoretic, conceptul ar fi putut sa functioneze”, spune Thomas Morris, unul dintre studentii implicati.
Demonstratia studentilor de la Universitatea din Leicester nu rezolva, insa, controversa care dateaza de secole, privind veridicitatea intamplarilor relatate in Geneza si a actiunilor intreprinse de Noe
Scepticii neaga insasi posibilitatea existentei unui potop de asemenea proportii.
Chiar daca mituri ale unor inundatii catastrofale se regasesc in numeroase culturi, oamenii de stiinta cred ca acestea se refera, mai degraba, la evenimente izolate, care ar fi afectat doar regiunile in cauza si nu la un cataclism global. Conform Vechiului Testament, „s-au desfacut toate izvoarele adancului cel mare” si a plouat timp de patruzeci de zile si patruzeci de nopti.
Nivelul apei a crescut timp de 150 de zile, pana a depasit „toti muntii cei inalti” cu cincisprezece coti (n.r. aproximativ 6,8 metri). La sfarsitul potopului, Arca s-ar fi oprit pe muntele Ararat, care are o inaltime de 5.137 de metri ceea ce presupune o cantitate uriasa de apa. Scepticii spun ca un strat de nori care ar fi putut sustine un asemenea volum de apa ar fi crescut presiunea atmosferica la un nivel care ar fi ucis, probabil, toate vietuitoarele, chiar inainte sa cada prima picatura de ploaie. Cei care nu cred in mitul potopului atrag atentia asupra lipsei oricarei urme a unui eveniment catastrofic, atat pe fundul oceanolor, cat si in mostrele de gheata din Groenlanda, sau in inelele de crestere ale copacilor.
Existenta calotei glaciare polare este inca o dovada care neaga existenta unui potop general.
Lemnul nu este cel mai bun material pentru constructia navelor, mai ales cand vine vorba de vase de dimensiuni mari, pentru ca nu este suficient de rezistent, lasa spatii la incheieturi si permite apei sa se infiltreze. Nici in prezent, vasele moderne din lemn nu depasesc o suta de metri lungime si chiar si asa, sunt ranforsate cu bare din metal, iar pompele lucreaza fara oprire pentru a face fata. Conform Vechiului Testament, Arca lui Noe ar fi avut intre 130 si 150 de metri lungime si ar fi fost construita din lemn de chiparos. Scepticii se mai intreaba daca Noe si cei trei copii ai sai, Sem, Ham si Iafet, ar fi putut sa stranga materialele necesare pentru realizarea vasului inainte de potop si sa contruiasca o asemenea arca fara ajutor.
Obiectia principala a scepticilor este legata de numarul urias de specii cunoscute in prezent, care nu ar fi incaput intr-o corabie, fie ea si de dimensiunile Arcei. Totalul de 35.000 de exemplare, propus de Whitcomb si Morris, prea mic, oricum, cuprinde doar speciile de vertebrate de pe Pamant, numarul total al speciilor de vietuitoare fiind de ordinul milioanelor. O alta observatie frecventa se refera la dificultatea aducerii tuturor exemplarelor in apropierea Arcei. Unele animale, cum sunt lenesii, nu sunt adaptate calatoriilor lungi, in timp ce alte animale terestre, ca pasarea dodo, spre exemplu, traiau doar pe anumite insule. Pinguinii, ursii polari, artopodele care traiesc in pesteri si multe alte vietuitoare au nevoie de anumite conditii climaterice pentru a supravietui.
Chiar daca toate speciile ar fi ajuns cumva apoape de Noe si ar fi incaput pe corabia lui, scepticii sustin ca echipajul de opt persoane al Arcei nu ar fi putut avea grija de zecile de mii de animale. Chiar daca acestea nu s-ar fi mancat intre ele si ar fi fost extrem de docile, scepticii atrag atentia asupra faptului ca multe dintre vietuitoare necesita diete speciale. Viermii de matase, spre exemplu, mananca doar frunze de dud, in timp ce alte specii au nevoie de hrana care se gaseste doar in anumite zone ale globului, exotice pentru Noe. Ursii koala, spre exemplu, au o dieta bazata pe frunze de ecualipt, planta originara din Australia. Chiar daca Noe si rudele sale ar fi reusit cumva sa stranga suficiente provizii pentru intreaga calatorie si sa le pastreze proaspete pentru mai mult de un an, e foarte putin probabil ca cei opt sa fi reusit sa hraneasca toate vietuitoarele, sa aiba grija de cele bolnave, sa inlature tonele de balegar care s-ar strange zilnic si sa asigure o ventilatie corespunzatoare, care sa elimine umezeala, metanul, amoniacul, dioxidul de carbon si celelalte gaze daunatoare.
